Copacul vietii

Cand eram mica mi se spunea "fetita cu bomboanele" pentru ca era imposibil sa nu am la mine macar o bomboana, o napolitana, o ciocolata. Am inceput sa mananc si altceva (gen branza, iaurt, legume in general) pe la 20 ani.

M-am apucat sa fac paine acum vreo cativa ani fiindca eram atat de stresata incat doar framantatul aluatului ma ajuta sa imi golesc mintea de ganduri. Prajituri am facut dintotdeauna, dar in  fuga si doar dupa ce eram rugata de mii de ori. De vreo 2 luni am inceput sa experimentez si pe altii prajiturile si painile mele si par sa le placa, unele chiar foarte mult.

Targul Taranului e un loc magic si aici a inceput aventura Copacul vietii, alaturi de prietena mea de-o viata, Magda. Primul meu client a fost Traian si propunerea lui de a vinde biscuitii in magazinul lui de delicatesuri, m-a facut sa vad totul in alta perspectiva. A urmat apoi Mihaela, cu increderea ei absoluta ca oamenii, lucrurile si evenimentele se vor aranja exact asa cum trebuie, Catalin, cu zambetul lui, semn al unei veselii interioare irepresibile, Carla, desprinsa dintr-o poveste cu printese urbane si Amarjit, dragul nostru indian, care se simte atat de acasa aici incat terasa lui se numeste "Musafir".

Si totul a inceput in iarna, cu Doru si viziunea lui despre un loc in care oamenii se pot intalni in jurul unui mic dejun sau a unei ciorbe, la "masa de nunta" si pot sa simta adevarata tihna. Si e doar inceputul...